1. [DEX '09] SPOLIATOR, -OARE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur.
2. [MDA2] spoliator, ~oare [At: NEGULICI / P: ~li-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr spoliateur] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care spoliază Vz jefuitor, prădător.
3. [DLRLC] SPOLIATOR, -OARE, spoliatori, -oare s. m. și f. Persoană care spoliază. – Pronunțat: -li-a.
4. [DN] SPOLIATOR, -OARE s.m. și f. Cel care spoliază; jefuitor. [Pron. -li-a-. / cf. fr. spoliateur].
5. [MDN '00] SPOLIATOR, -OARE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator)
6. [Șăineanu, ed. VI] spoliator m. cel ce despoaie.
7. [Scriban] *spoliatór, -oáre s. Care spoliază.
8. [DOOM 3] spoliator (livr.) (desp. -li-a-) s. m., pl. spoliatori
9. [DOOM 2] spoliator (livr.) (-li-a-) s. m., pl. spoliatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL