1. [MDA2] spoliat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / P: ~li-a / Pl: ~ați, ~e / E: spolia] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) căreia i s-au luat în mod abuziv sau prin înșelăciune anumite bunuri sau anumite drepturi Vz deposedat, jefuit, prădat.
2. [DEX '09] SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.
3. [MDA2] spolia vt [At: NEGULICI / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat spoliare, fr spolier] (Liv; c. i. oameni) A lipsi prin forță sau înșelăciune de anumite bunuri sau de anumite drepturi Vz deposeda, jefui, prăda.
4. [DLRLC] SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. A despuia pe cineva (prin înșelăciune ori prin forță) de avere, fig. de drepturi, de libertăți; a prăda, a jefui. Regimul burghezo-moșieresc îndepărta masele populare de la exercitarea puterii, spolia poporul de drepturi și libertăți și înlesnea jefuirea lui de către moșieri și capitaliști. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 5. – Pronunțat: -li-a.
5. [DN] SPOLIA vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui].
6. [MDN '00] SPOLIA vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare)
7. [Șăineanu, ed. VI] spolià v. a despoia [= fr. spolier].
8. [Scriban] spoliéz v. tr. (lat. spoliare. V. despoĭ). Despoĭ, jăfuĭesc.
9. [DOOM 3] spolia (a ~) (livr.) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. spoliez (desp. -li-ez), 3 spoliază, 1 pl. spoliem; conj. prez. 1 sg. să spoliez, 3 să spolieze; ger. spoliind (desp. -li-ind)
10. [DOOM 2] spolia (a ~) (livr.) (-li-a) vb., ind. prez. 3 spoliază, 1 pl. spoliem (-li-em); conj. prez. 3 să spolieze; ger. spoliind (-li-ind)
11. [MDO] spolia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spoliază, ger. spoliind)
12. [IVO-III] spoliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp.
13. [DRAM 2021] spoliát, -ă, spoliați, -te, adj. (înv.) Deposedat, jefuit: „…biserica română spoliată de limba sa națională…” (Koman, 1937: 46). – Din spolia.
14. [DRAM 2021] spoliá, spoliez, v.t. (înv.) A deposeda. – Din fr. spolier (Șăineanu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL