1. [DLRLC] SPOITORI s. m. pl. (Bot.) Pejmă.
2. [DEX '09] SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de aramă). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.
3. [MDA2] spoitor, ~oare [At: (a. 1705) IORGA, S. D. 362 / P: spo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: spoi + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu cositoritul vaselor. 2 smf Țigan care se ocupă cu cositoritul vaselor. 3 smf (Pgn) Țigan. 4 sm (Rar) Zugrav. 5 snf (Trs; Olt) Bidinea. 6 snf (Reg; îs) ~ mic Pensulă. 7 sm (Bot; reg; lpl) Pejmă (Amberboa moschata).
4. [DEX '98] SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.
5. [DLRLC] SPOITOR1, spoitori, s. m. Meșter care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).
6. [Șăineanu, ed. VI] spoitor m. cel ce spoiește vasele de bucătărie.
7. [Scriban] spoitór m. Țigan care spoĭește vasele și care caută de lucru strigînd pe strade „spoim tingirĭ” și, maĭ în grabă, „spoĭ tingirĭ”. Pl. Trans. Pejmă. V. calangiŭ.
8. [DOOM 3] spoitor2 (persoană) (desp. spo-i-) s. m., pl. spoitori
9. [DOOM 2] spoitor1 (persoană) (spo-i-) s. m., pl. spoitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL