Definiție și ce înseamnă spoială

1. [DEX '09] SPOIALĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală.

2. [MDA2] spoială sf [At: BIBLIA (1688), 1451/37 / P: spo-ia~ / Pl: ~ieli / E: spoi + -eală] 1 (Îvp) Poleială. 2 (Fig) Însușire superficială a unor noțiuni de cultură, a unor maniere civilizate etc. Si: lustru, poleială. 3 (Fig) Falsă civilizație. 4 (Fig) Superficialitate. 5 (Îla) De ~ Superficial. 6 Acoperire a suprafeței interioare a unui vas de aramă cu un strat protector de cositor Si: cositorire (1), cositorit1 (1), spoire (2), spoit1 (2), (înv) spoitură (1). 7 Acoperire a unei suprafețe cu un strat subțire de var Si: spoire (3), spoit1 (3), văruială, văruire, văruit, (înv) spoitură (2). 8 (Pex) Strat de var depus în urma văruirii Si: (înv) spoitură (3). 9 (Ccr) Lutul, huma etc. cu care se spoiește (7). 10 (Reg) Vopsea care se pune în var pentru a-l colora. 11 (Pfm; prt) Fardare (1).

3. [DLRLC] SPOIALĂ, spoieli, s. f. Faptul de a spoi; văruială. ♦ Strat subțire de aur, de argint, alamă, cositor etc. cu care se acoperă suprafața unui obiect de metal. ♦ Fig. Lustru superficial, fără valoare (de cultură, de civilizație etc.); pospăială. N-am pus preț vreodată pe spoieli. BENIUC, V. 9. Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizației claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. Dar vedeți pe învățatul cu spoiala sa de frază Cum în fața adunării neștiința încadrează. BELDICEANU, P. 120. ♦ (Peiorativ) Suliman, fard. Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine. La TDRG.

4. [Scriban] spoĭálă f., pl. ĭelĭ. Rezultatu spoĭriĭ saŭ modu de a spoĭ: niște spoĭală cenușie pentru sobă, spoĭala tingiriĭ a început să se roadă. Fig. Pospăĭală, pospaĭ, lustru înșelător: o spoĭală de învățătură.

5. [Șăineanu, ed. VI] spoeală f. 1. albirea pereților unei case; 2. fig. lustru (superficial): spoeală de învățătură.

6. [DOOM 3] spoială s. f., g.-d. art. spoielii; pl. spoieli

7. [DOOM 2] spoială s. f., g.-d. art. spoielii; pl. spoieli

8. [MDO] spoială

9. [IVO-III] spoială, -ieli.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro