1. [DEX '09] SPIȚERIE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente. 2. Știința farmaciei; profesia farmacistului. – Din ngr. spetsaría.
2. [MDA2] spițerie sf [At: (a.1772) URICARIUL, XXI, 362 / V: (pop) ~țăr~, (înv) ~ție~, spețiar~, speț~, speție~, (reg) spețar~, ~țar~ / Pl: ~ii / E: ngr σπετσερία] 1 (Îvp) Farmacie (1). 2 (Reg; îe) A vinde ca la ~țăr~ A vinde foarte scump. 3 (Reg; îae) A vinde fără tocmeală. 4 (Îrg; mpl) Medicamente. 5 (Îrg) Știința farmaciei. 6 (Îrg) Profesiunea farmacistului. 7 (Îrg) Băcănie (2). 8 (Mpl) Mirodenii.
3. [DEX '98] SPIȚERIE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente. 2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. – Din ngr. spetsaría.
4. [DLRLC] SPIȚERIE, spițerii, s. f. (Învechit și popular) 1. Farmacie. Hai, scrie ceva pe rețetă, s-o trimet pe Ștefan la spițerie. HOGAȘ, H. 24. Pe vremea aceea nu era spițerie în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 112. Subofițerul se tîrîisă pînă la spițerie. RUSSO, S. 30. ♦ (La pl.) Medicamente, droguri. Spițeriile, stricîndu-i sănătatea, înghițeau puținii bani ce cîștiga, pentru că de multe ori îi lipsea pîne, iar medicamente niciodată. NEGRUZZI, S. I 207. 2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. Își cunosc ăștia meseria cum mă pricep eu la spițerie! CAMIL PETRESCU, O. II 530. – Variantă: (regional) șpițerie (ȘEZ. I 172) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] spițerie f. farmacie.
6. [Scriban] spițeríe f. (ngr. spetziario, d. it. spezieria; fr. épicerie; germ. spezerei). Farmacie.
7. [MDA2] spețerie sf vz spițerie
8. [MDA2] spețiarie sf vz spițerie
9. [MDA2] spețierie sf vz spițerie
10. [MDA2] spițărie sf vz spițerie
11. [MDA2] spițierie sf vz spițerie
12. [MDA2] șpițerie sf vz spițerie
13. [DLRLC] ȘPIȚERIE s. f. v. spițerie.
14. [DOOM 3] spițerie (înv., pop.) s. f., art. spițeria, g.-d. art. spițeriei; pl. spițerii, art. spițeriile (desp. -ri-i-)
15. [DOOM 2] spițerie (înv., pop.) s. f., art. spițeria, g.-d. art. spițeriei; pl. spițerii, art. spițeriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL