1. [DEX '09] SPIȚELNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. – Spiță + suf. -elnic.
2. [MDA2] spițelnic sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ern~, ~țăl~, spli~ / Pl: ~ice / E: spiță1 + -elnic] 1 Sfredel cu mâner folosit în rotărie la executarea găurilor în butucul și în obezile roții, pentru introducerea spițelor1 (1) Si: (pop) sfredel, (reg) spițar. 2 (Pgn) Sfredel lung și subțire Si: butelnic. 3 (Reg) Unealtă cu care rotarul găurește butucul roții ca să intre capătul osiei Si: lingură, sfredel. 4 (Reg) Coarbă2 (1). 5 (Ast; reg; șîs șpițelnicul mare) Sfredelul (18). 6 (Ast; reg; îs) ~ul mic Sfredelul (19).
3. [DLRLC] SPIȚELNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se introduce spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici). Am un berbec negru și scoate lînă albă (Spițelnicul). ȘEZ. XIII 31.
4. [Șăineanu, ed. VI] spițelnic n. Mold. sfredel, cu trei coarne, cu care se găurește căpățâna roții spre a-i pune spițele.
5. [Scriban] spițelnic n., pl. e (d. spiță). Sfredel cu treĭ colțĭ de făcut găurĭ în care să intre capetele spițelor. V. cepar.
6. [MDA2] spițălnic sn vz spițelnic
7. [MDA2] spițernic sn vz spițelnic
8. [DOOM 3] spițelnic s. n., pl. spițelnice
9. [DOOM 2] spițelnic s. n., pl. spițelnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL