1. [DEX '09] SPIRITUȘ s. m. v. spiriduș.
2. [MDA2] spirituș2 sn [At: GHEȚIE, R. M. / V: șp~ / E: mg spiritus] (Trs; Ban) Spirt1 (2).
3. [MDA2] spirituș1 sm vz spiriduș
4. [Șăineanu, ed. VI] spirituș m. Mold. spiriduș: spiritușul dracului îi zice CR.
5. [Scriban] spiritúș și -dúș m. (pol. spirytušek, d. spiryt, spirit, duh). Mold. Fam. Drăcușor, duh necurat. Un spiriduș de băĭat, un băĭat vioi și poznaș. Un fel de uli care răpește găinĭ pe furiș.
6. [DEX '09] SPIRIDUȘ, spiriduși, s. m. (în mitologia populară) Ființă supranaturală aflată în slujba vrăjitoarelor sau a diavolului. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spirituș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.
7. [MDA2] schiliduș2 sm vz spiriduș
8. [MDA2] schiriduș sm vz spiriduș
9. [MDA2] spărătuș sm vz spiriduș
10. [MDA2] spiriduș, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~ă sf, ~ituș, (reg) ~rtuș, spărătuș, schiliduș, schiriduș, șp~ / Pl: ~i / E: spirit + -uș cf lat spiritus] 1 smf (Mtp) Ființă supranaturală închipuită sub forma unui drac mic, vioi și poznaș, despre care se spune că ar fi în slujba vrăjitorilor și a diavolului Vz drăcușor. 2 smf (Ccr) Amuletă care reprezintă un spiriduș (1). 3 smf Copil inteligent, vioi și foarte zburdalnic. 4 smf Persoană sprintenă și foarte isteață. 5 sm (Mol; Buc; îf ~ituș, ~rtuș) Omușor. 6 sm (Orn; Mol) Specie de uliu care răpește găini (Accipiter nisus). 7 sm (Orn; reg; îc) ~ul-păsărilor, ~ul-gardului Ochiul-boului (Troglodytes troglodytes). 8 sm (Bot; reg; îf schiriduș, schiliduș) Parpian (Antennaria dioica).
11. [MDA2] spiridușă sf vz spiriduș
12. [MDA2] spirtuș sm vz spiriduș
13. [DEX '98] SPIRIDUȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spirituș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.
14. [DLRLC] SPIRIDUȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drăcușor vioi și poznaș, despre care se crede că e capabil să se întruchipeze în diferite vietăți și că servește pe vrăjitori. Cucoana Mărioara parcă avea spiriduș; gîcea fără greș cînd avea cuconu Ioniță în mînă concina cea mare sau cea mică. HOGAȘ, H. 9. Cînd eram eu tînără, cum îți țesam în războaie... îmi îmbla suveica ca un spiriduș. CONTEMPORANUL, VI 297. – Variantă: spirituș (CREANGĂ, P. 163, ȘEZ. V 137) s. m.
15. [Șăineanu, ed. VI] spiriduș m. 1. drăcușor de care, zice-se, vrăjitorii se servesc în săvârșirea fermecelor lor; 2. fam. copil foarte deștept. [Mold. spirituș = pol. SPIRYTUȘEK, drăcușor].
16. [Scriban] spiridúș, V. spirituș.
17. [DOOM 3] spiriduș s. m., pl. spiriduși
18. [DOOM 2] spiriduș s. m., pl. spiriduși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL