1. [MDA2] spirantizare sf [At: ROSETTI, I. L. R. I, 88 / Pl: ~zări / E: spirantiza] (Fon) Îngustare a canalului fonator în timpul pronunțării unor consoane, astfel încât se aude un zgomot de fricțiune.
2. [MDN '00] SPIRANTIZARE s. f. strâmtare a canalului bucal și a axei sale mediane, în vederea producerii unei consoane fricative sau constrictive. (după fr. spirantisation)
3. [MDA2] spirantiza vr [At: DLR / Pzi: 3 ~zează / E: spirant] (D. consoane) A suferi fenomenul de spirantizare.
4. [DTL] SPIRANTIZARE s. f. (< spirantiza < fr. spirantiser): pronunțare a unei consoane cu un fel de suflu al organelor vorbirii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL