1. [DEX '09] SPIONARE, spionări, s. f. Acțiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] – V. spiona.
2. [MDA2] spionare sf [At: I. GOLESCU, C. / P: spi-o~ / Pl: ~nări / E: spiona] 1 Strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații Si: (înv) spionat (1). 2 Supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc Si: iscodire, iscodit, pândă, pândire, urmărire, urmărit1, (rar) pândit, spionat (2), (pop) cercare (4), (îrg) spionărie, (înv) spionătură, (îvr) observație, spionie, spionlâc.
3. [DLRLC] SPIONARE, spionări, s. f. Acțiunea de a spiona.
4. [DEX '09] SPIONA, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.
5. [MDA2] spihoni v vz spiona
6. [MDA2] spiona [At: ȘINCAI, HR. III, 106/30 / P: spi-o~ / V: (înv) ~ni, șpioni, (reg) ~ihoni, șp~, șpeo~ (Pzi: șpeon) / Pzi: ~nez / Cj: 3 (îvr) să ~nească / E: spion] 1 vt (C. i. persoane, formațiuni militare, instituții, organizații etc. sau acțiunile, situația, poziția lor) A strânge pe ascuns secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, ale unei organizații etc. cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații. 2-3 vtrr (C. i. persoane sau faptele, manifestările etc. lor) A (se) supraveghea pe ascuns pentru a surprinde gânduri intenții secrete etc. Si: a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (îvp) a priveghea, (pop) a cerca (3), (îrg) a păzi, (îvr) a prăvi.
7. [MDA2] spioni v vz spiona
8. [MDA2] șpiona v vz spiona
9. [MDA2] șpioni v vz spiona
10. [DLRLC] SPIONA, spionez, vb. I. 1. Intranz. A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. Tranz. A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); p. ext. a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. ◊ Refl. reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpiona (RETEGANUL, P. I 29) vb. I.
11. [DLRLC] ȘPIONA vb. I v. spiona.
12. [DN] SPIONA vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pîndi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].
13. [DN] ȘPIONA vb. I. v. spiona.
14. [MDN '00] SPIONA vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)
15. [Șăineanu, ed. VI] spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia.
16. [Scriban] *spionéz v. tr. (fr. espionner). Pîndesc, iscodesc, observ faptele, mișcările, vorbele cuĭva ca să știŭ ce măsurĭ să ĭaŭ contra luĭ: a spiona armata inamică.
17. [DOOM 3] spionare (desp. spi-o-) s. f., g.-d. art. spionării; pl. spionări
18. [DOOM 2] spionare (spi-o-) s. f., g.-d. art. spionării; pl. spionări
19. [DOOM 3] spiona (a ~) (desp. spi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. spionez, 3 spionează; conj. prez. 1 sg. să spionez, 3 să spioneze
20. [DOOM 2] spiona (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spionează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL