Definiție și ce înseamnă spinăruță

1. [DEX '09] SPINĂRUȚĂ, spinăruțe, s. f. (Rar) Spinărușă. – Spinare + suf. -uță.

2. [MDA2] spinăruță sf [At: V. ROM. februarie 1952, 151 / Pl: ~țe / E: spinare + -uță] 1-2 Spinărușă (1-2).

3. [DLRLC] SPINĂRUȚĂ, spinăruțe, s. f. (Rar) Spinărușă.Toată vara ne-am trudit, ne-am rupt mînuțele și spinăruțele, toată vara a curs leoarcă sudoarea pe noi. V. ROM. februarie 1952, 151.

4. [DOOM 3] spinăruță (rar) s. f., g.-d. art. spinăruței; pl. spinăruțe

5. [DOOM 2] spinăruță (rar) s. f., g.-d. art. spinăruței; pl. spinăruțe

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro