1. [DEX '09] SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.
2. [MDA2] spilcuit2, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 40 / V: (reg) spel~ / Pl: ~iți, ~e / E: spilcui] 1 (Fam; prt; d. oameni) Care are un aspect exagerat de îngrijit Si: (pfm) dichisit (2), ferchezuit2 (2), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (6), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 2 Care este îmbrăcat excesiv de îngrijit Si: (pfm) dichisit (1), ferchezuit2 (1), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (7), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 3 (Pex) Afectat2 (3). 4 (Pan; d. încăperi) Curat și aranjat cu gust.
3. [MDA2] spilcuit1 sns [At: RESMERIȚĂ, D. / E: spilcui] (Fam; prt) 1-2 Spilcuială (1-2).
4. [DLRLC] SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndreță de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.
5. [Șăineanu, ed. VI] spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.
6. [Scriban] spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.
7. [DEX '09] SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
8. [MDA2] spelcăi v vz spilcui
9. [MDA2] spelcuit, ~ă a vz spilcuit2
10. [MDA2] spilcui [At: CIHAC, II, 356 / V: spelcăi / Pzi: ~esc, (reg) spilcui / E: spilcă + -ui] 1 vt (Rar; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A prinde cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu broșă etc. 2-3 vtr (Fam; prt) A (-și) îngriji, în mod exagerat, înfățișarea (cuiva) Si: a (se) găti, (pfm) a (se) dichisi (3-4), a (se) ferchezui (3-4), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi. 4-5 vtr (Fam; prt) A (se) îmbrăca cu îngrijire exagerată Si: a (se) găti (10), (pfm) a (se) dichisi (1-2), a (se) ferchezui (1-2), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi.
11. [DLRLC] SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.
12. [Șăineanu, ed. VI] spilcuì v. fam. a se găti.
13. [Scriban] spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.
14. [DOOM 3] spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spilcuiesc, 3 sg. se spilcuiește, imperf. 1 sg. mă spilcuiam; conj. prez. 1 sg. să mă spilcuiesc, 3 să se spilcuiască; imper. 2 sg. afirm. spilcuiește-te; ger. spilcuindu-mă
15. [DOOM 2] !spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiește, imperf. 3 sg. se spilcuia; conj. prez. 3 să se spilcuiască
16. [MDO] spilcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, conj. spilcuiască)
17. [Argou] spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat
18. [Argou] spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL