Definiție și ce înseamnă spilcuire

1. [MDA2] spilcuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: spicui] 1 (Rar) Prindere a unui obiect de îmbrăcăminte cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu o broșă etc. 2-3 (Fam; prt) Spilcuială (1-2).

2. [DEX '09] SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.

3. [MDA2] spelcăi v vz spilcui

4. [MDA2] spilcui [At: CIHAC, II, 356 / V: spelcăi / Pzi: ~esc, (reg) spilcui / E: spilcă + -ui] 1 vt (Rar; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A prinde cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu broșă etc. 2-3 vtr (Fam; prt) A (-și) îngriji, în mod exagerat, înfățișarea (cuiva) Si: a (se) găti, (pfm) a (se) dichisi (3-4), a (se) ferchezui (3-4), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi. 4-5 vtr (Fam; prt) A (se) îmbrăca cu îngrijire exagerată Si: a (se) găti (10), (pfm) a (se) dichisi (1-2), a (se) ferchezui (1-2), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi.

5. [DLRLC] SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.

6. [Șăineanu, ed. VI] spilcuì v. fam. a se găti.

7. [Scriban] spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.

8. [DOOM 3] spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spilcuiesc, 3 sg. se spilcuiește, imperf. 1 sg. mă spilcuiam; conj. prez. 1 sg. să mă spilcuiesc, 3 să se spilcuiască; imper. 2 sg. afirm. spilcuiește-te; ger. spilcuindu-mă

9. [DOOM 2] !spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiește, imperf. 3 sg. se spilcuia; conj. prez. 3 să se spilcuiască

10. [MDO] spilcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, conj. spilcuiască)

11. [Argou] spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro