Definiție și ce înseamnă spilcă

1. [DEX '09] SPELCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spilcă s. f.] – Din ucr. špyl’ka.

2. [MDA2] spelcă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) spil~, speal~, spilc s, ~elt (Pl: șpelturi) sn / Pl: ~lci, ~lce / E: ucr шпилька] (Pop) 1 Ac cu gămălie. 2 (Spc) Ac cu gămălie mare cu care se prinde un obiect de îmbrăcăminte și care este folosit și ca podoabă. 3 (Pex) Agrafă (1). 4 (Pex) Broșă (1). 5 av (Îe) A (se) găti ~ A (se) dichisi în mod deosebit. 6 av (Rar; îf spilc; îe) A luci spilc A fi dichisit. 7 Ac de păr.

3. [DLRLC] SPELCĂ, spelci, s. f. (Mai ales în Mold.) Ac de cap. V. ac. Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile și privindu-și fața albă în oglindă. SADOVEANU, N. P. 185. Purta părul ei frumos, ridicat într-o arhitectură complicată și susținută cu tot felul de spelci de argint. CAMIL PETRESCU, O. II 507. – Variantă: spilcă (DELAVRANCEA, S. 11, MAT. FOLK. 115) s. f.

4. [Șăineanu, ed. VI] spelcă f. V. spilcă.

5. [Scriban] spélcă, V. spilcă.

6. [DEX '09] SPILCĂ s. f. v. spelcă.

7. [MDA2] spilc sn vz spelcă

8. [MDA2] spilcă sf vz spelcă

9. [Șăineanu, ed. VI] spilcă f. ac cu gămălie. [Rus. ȘPILĬKA].

10. [Scriban] spilcă f., pl. ĭ (rut. rus. spilĭka, id.; pol. spilka, spilcă, spinka, cataramă). Vest. Fibulă, bold mare (agrafă) de ținut prinsă pe corp o broboadă, un șal ș. a. Adv. Gătit spilcă, foarte spilcuit scos ca din cutie (fr. à qualre épingles). Est (spelcă). Sîrmă încovoĭată în formă de U cu care femeile își prind păru (în vest ac de cap). V. nap.

11. [DOOM 3] spelcă (reg.) s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

12. [DOOM 2] spelcă (reg.) s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

13. [MDO] spelcă

14. [DER] spelcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro