Definiție și ce înseamnă spijă

1. [DEX '09] SCHIJĂ, (1) schije, s. f. 1. Bucățică de metal rezultată din sfărâmarea prin explozie a unei bombe, grenade etc. 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz.

2. [MDA2] schijă sf [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 234 / V: (reg) spihă, spi~ / Pl: ~je, (înv) ~ji / E: pn spiża] 1 (Pop) Fontă. 2 Bucățică de metal rezultată din sfărâmarea prin explozie a unui proiectil, a unei bombe, a unei grenade, a unei mine etc.

3. [DEX '98] SCHIJĂ, (1) schije, s. f. 1. Sfărâmătură de proiectil sau de bombă (ruptă prin efectul exploziei). 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz.

4. [DLRLC] SCHIJĂ, (1) schije, s. f. l. Sfărîmătură de proiectil (ruptă prin efectul exploziei). În juru-mi cădeau oșteni, bătuți de plumbi și schije. SADOVEANU, P. S. 137. Am răscolit, printre scrisori și nasturi, bucăți de schijă și fotografii de tranșee. C. PETRESCU, S. 161. Deodată o schijă de obuz Trăsnind... retează capul lui Cobuz. ALECSANDRI, P. A. 206. ◊ Fig. Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123. 2. Fontă, tuci. Închise portița de schijă [a sobei] și se ridică. SADOVEANU, M. C. 115. ◊ Loc. adj. De schijă = puternic, tare. În brațele-i de schijă, rîzînd, grozav îl strînge. ALECSANDRI, P. A. 147.

5. [Șăineanu, ed. VI] schijă f. Mold. 1. tuciu: o schijă de obuz trăsnind AL.; 2. de schijă, fig. călit, oțelit: în brațele-i de schijă râzând, grozav îl strânge AL. [Rostire dialectală în loc de spijă].

6. [Scriban] schíjă f., pl. ĭ (d. spijă, d. pol. spiža și spiž, alamă, bronz, spiža, mîncare, care vine d. germ. spîsa [ngerm. speise, mîncare, din glokenspeise, metal de clopot], care și el vine d. it. spesa, cheltuĭală, mlat. spensa, mîncare, lat. ex-pensa, cheltuĭală. V. speze). Est. Tucĭ, fontă: o schijă de obuz (Al. Peneș).

7. [MDA2] spihă sf vz schijă

8. [MDA2] spijă sf vz schijă

9. [Șăineanu, ed. VI] spijă f. Mold. acioae: clopotul n’a plânge cu limba lui de spijă EM. [Pol. SPIJA din nemț. (Glocken)speise]. V. schijă.

10. [Scriban] spíjă f. Forma inuzitată din care s’a făcut schijă.

11. [DOOM 3] schijă2 (sfărâmătură de proiectil) s. f., g.-d. art. schijei; pl. schije

12. [DOOM 3] schijă1 (fontă) (rar) s. f., g.-d. art. schijei

13. [DOOM 2] schijă1 (fontă) (rar) s. f., g.-d. art. schijei

14. [DOOM 2] schijă2 (sfărâmătură de proiectil) s. f., g.-d. art. schijei; pl. schije

15. [MDO] schijă, pl. schije

16. [IVO-III] schijă, -je.

17. [DAR] spijă s.f. (reg.) acioaie (aliaj de metale).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro