1. [MDA2] rostogol [At: (a. 1819) URICARIUL, VII, 74 / V: (înv) restăg~ (reg) răstăg~, răstocol, răs~, ~ocol, ~ofol, răstogola, ~goala, ~a sf, roștafol sm / Pl: ~uri / E: ns cf rotocol, rostogoli] 1 sn Mișcare de rostogolire. 2 sn (Îlav) De-a -ul sau (îvp) de-a ~, (reg) de-a ~oala Rostogolindu-se (1) Si: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a tumba. 3 sn (Reg; îe) A se duce ~ul peste cap A se rostogoli (1). 4 sn (Ast; înv, șîs mișcare a ~ului) Mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul axei sale. 5 sn Pantă cu înclinare mare într-o mină, permițând transportul materialului prin alunecare sau rostogolire (1). 6 sn (Mun; îf rostofol) Cilindru de netezit pământul Si: tăvălug. 7 a Rotofei. 8 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată spre vârf, cu frunze lanceolate, păroase, și cu flori alburii în capitule numeroase Si: (reg) ariciu (8), (rar) căpățânoasă (6), măciuca-ciobanului, scai, scaiete (Echinops sphaerocephalus). 9 sm (Bot) Tătărnică (Echinops commutatus). 10 sm (Bot) Scai (Cirsium vulgare) 11 sm (Bot) Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 12 sm (Bot) Rogojel (Carex carryophyllea).
2. [DEX '98] ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.
3. [DOOM 3] rostogol1 (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogoluri
4. [DOOM 3] rostogol2 (plantă) s. m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL