Definiție și ce înseamnă speteală

1. [DEX '09] SPETEALĂ, speteli, s. f. (Pop.) Boală a animalelor de tracțiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor și a țesuturilor spinării din cauza eforturilor și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). – Speti + suf. -eală.

2. [MDA2] speteală2 sf [At: ALRM SN III h 986 / V: ~eauă / Pl: ~ele / E: spată1 + -eală] (Trs) Platcă la cămașa bărbătească Si: spetează (1), (reg) spetele.

3. [MDA2] speteală1 sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~eli / E: speti + -eală] 1 (Mai ales d. animale) Îndoire a spinării ca urmare a căratului unor poveri prea mari sau din cauza unor lovituri putenice. 2 (Spc) Boală la animalele de tracțiune, provenită dintr-un efort prea mare, care constă în întinderea peste măsură a ligamentelor și a țesuturilor de la spinare și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc. Si: spetire (1), spetitură (1). 3 (Pex) Durere acută în regiunea lombară, la oameni și la animale, provenită dintr-un efort prea mare Si: spetire (2), spetitură (2).

4. [DLRLC] SPETEALĂ, speteli, s. f. Boală la animalele de tracțiune, care constă în întinderea peste măsură a ligamentelor și țesuturilor de la spinare și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). Speteala e o durere în partea de sus a piciorului, la încheietura lui cu oasele spinării. ȘEZ. IV 128.

5. [Șăineanu, ed. VI] speteală f. durere în partea de sus a picioarelor (la cai).

6. [Scriban] speteálă f., pl. elĭ. Starea animaluluĭ spetit.

7. [MDA2] speteauă sf vz speteală2

8. [DOOM 3] speteală (pop.) s. f., g.-d. art. spetelii; pl. speteli

9. [DOOM 2] speteală (pop.) s. f., g.-d. art. spetelii; pl. speteli

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro