1. [DEX '09] ȘPERȚUI, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui.
2. [MDA2] șperțui vt [At: IORDAN, STIL. 372 / Pzi: ~esc / E: șperț + -ui] (Fam; c. i. persoane) A da șperț (1) Vz a mitui.
3. [DLRLC] ȘPERȚUI, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A mitui, a da șperț.
4. [DOOM 3] șperțui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiesc, 3 sg. șperțuiește, imperf. 1 șperțuiam; conj. prez. 1 sg. să șperțuiesc, 3 să șperțuiască
5. [DOOM 2] șperțui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiesc, imperf. 3 sg. șperțuia; conj. prez. 3 să șperțuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL