1. [DEX '09] ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.
2. [MDA2] șperț sn [At: IORDAN, STIL. 373 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Sperrzeug „mănunchi de șperacle”] (Fam) 1 Recompensă ilicită (în bani sau în daruri) dată cuiva sau pretinsă de cineva în schimbul unui serviciu (necinstit și ilegal) Vz (fam) șpagă1 (1-2). 2-3 Șperțuială (1-2).
3. [DEX '98] ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.
4. [DLRLC] ȘPERȚ, șperțuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva în schimbul unui serviciu neonest și ilegal; mită. S-au dus toți soldații... toți soldații... de la care luase șperț, pe care-i bătuse, îi suduise... îi trîntise prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 396. Totul era în regulă cu iscălitură și pecete adevărată, cu șperțul achitat dinainte, cu proptele pe care nu putea să le urnească nimeni. PAS, Z. II 173.
5. [MDN '00] ȘPERȚ s. n. bacșis, mită (< germ. Spervzeng)
6. [Scriban] șperț n., pl. urĭ (probabil germ. introdus de Jidanĭ după războĭu mondial. Îl aŭ și Bulgariĭ). Iron. Mită, șpagă.
7. [MDA2] sperț sn vz șperț
8. [DOOM 3] șperț (fam.) s. n., pl. șperțuri
9. [DOOM 2] șperț (fam.) s. n., pl. șperțuri
10. [GER] șperț Acest cuvînt s-a bucurat de o mare circulație în perioada dintre cele două războaie mondiale și a dat mai multe derivate : sperțar, șperțui, șperțuială. Primul dicționar care îl inserează este DLRLC, iar DLRM îl reproduce fără etimologie. Pare neîndoios că e același cuvînt cu bg. шперц „passe-partout”, înregistrat de РСБКЕ, fără etimologie. Înțelesul este ușor de analizat : bacșișul deschide orice ușă. Cuvîntul bulgar pare derivat de la germ. sperren „a închide” (cu prefix, și „a deschide” : aufsperren). Dar deoarece un asemenea derivat nu există în germană, iar în bulgară nu a avut de la ce să fie format, căci rădăcina nu e cunoscută (sufixul ar putea fi eventual -eu), trebuie să căutăm altă cale. Atît cuvîntul romînesc cât și cel bulgăresc ar putea avea la bază un compus german, de tipul Sperrzeug, pe care Sachs-Villatte îl traduce cu „trousseau de crochets”. Evident, ar mai rămîne de lămurit de ce a dispărut partea. finală, ceea ce însă n-ar fi de loc surprinzător la un cuvînt de origine germană (vezi rașpă < germ. Raspel) și mai cu seamă la unul compus (vezi branț < germ. Brandsohle, SCL, VII (1956), p. 271; sfanț < zwanziger; vinclu < Winkelhaken etc.; vezi și gref de la engl. grape-fruit), cum și raportul dintre cuvîntul romînesc și cel bulgăresc. E greu de crezut că provin unul din celălalt, dar formarea independentă nu e nici ea plauzibilă.
11. [Argou] șperț, șperțuri s. n. mită
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL