1. [MDN '00] SPERMOGONIU s. n. organ de fructificație, în formă de butelie, la fungi și licheni, în care iau naștere spermatiile. (< lat. spermogonium)
2. [DETS] SPERMO- „sămînță, celule sexuale”. ◊ gr. sperma „sămînță” > fr. spermo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. spermo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., oogon fecundat; ~centru (v. -centru), s. n., centrozomul mascul în timpul fecundării; ~cultură (v. -cultură), s. f., metodă de diagnostic folosită pentru depistarea gonococului în sperma individului bolnav de blenoragie; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș seminal; ~for (v. -for), s. n., ginofor prezent la umbelifere; ~geneză (v. -geneză), s. f., spermatogeneză*; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă germinală producătoare de spermatii; sin. spermatogonie; ~goniu (v. -goniu), s. n., organ de fructificare în formă de butelie, prezent la fungi și licheni; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen microscopic sau macroscopic al spermei, cu redarea tabelară a rezultatelor; sin. spermatogramă; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu al semințelor și sporilor; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat de sol care înconjoară semințele în curs de germinare; ~spor (v. -spor), s. m., spor format în spermogoniu; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Totalitate a învelișurilor unui fruct. 2. Peretele capsulei vegetale; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar vegetal crescut din sămînță tipului original.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL