1. [DEX '09] ȘPERACLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken.
2. [MDA2] șperaclu sn [At: DM / Pl: ~le / E: ger Sperrhaken] Instrument de metal (în forma unui cui cu vârful puțin întors) folosit în locul cheii la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt.
3. [DEX '98] ȘPERACLU, șperacle, s. n. Instrument de metal (de forma unui cui cu vârful puțin întors) care servește la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt. – Din germ. Sperrhaken.
4. [DN] ȘPERACLU s.n. Un fel de cui cu vîrful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken].
5. [MDN '00] ȘPERACLU s. n. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. (după germ. Sperrhaken)
6. [DOOM 3] șperaclu (desp. -ra-clu) s. n., art. șperaclul; pl. șperacle
7. [DOOM 2] șperaclu (-ra-clu) s. n., art. șperaclul; pl. șperacle
8. [GER] șperaclu Primul dicționar care-l inserează este DLRM (în DLRLC lipsește), fără etimologie. Este fără îndoială de origine germană, și anume are la bază pe germ. Sperrhaken „passe-partout”. Terminația nu e greu de explicat : kn este un grup neobișnuit în romînește (vezi mraniță), iar grupul de consoane final pretindea o vocală de susținere, care nu putea fi decît u (vezi vinclu < germ. Winkel = Winkelhaken).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL