1. [DEX '12] SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.
2. [MDA2] specialist, ~ă [At: (a.1827) PLR I, 238 / P: ~ci-a- / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr spécialiste, it specialista, ger Spezialist] 1-2 smf, a (Persoană) care cunoaște temeinic un domeniu de activitate Si: special (11). 3 a (Îs) Medic ~ Grad în ierarhia medicilor, între medic secundar și medic primar. 4 a (Îas) Persoană care are gradul de medic specialist (4).
3. [DLRLC] SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» și precizînd domeniul) Persoană care cunoaște temeinic o problemă sau o disciplină. Poate să ajungă un chimist de frunte. Alți tineri ajung specialiști și în alte ramuri științifice. GHEREA, ST. CR. II 341. – Pronunțat: -ci-a-.
4. [DLRM] SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină sau o problemă. [Pr.: -ci-a-] – Fr. spécialiste.
5. [DN] SPECIALIST, -Ă s.m. și f. Cel care cunoaște temeinic o disciplină, un subiect, o problemă etc. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialiste].
6. [MDN '00] SPECIALIST, -Ă s. m. f. cel care cunoaște temeinic o disciplină etc. (< fr. spécialiste)
7. [Șăineanu, ed. VI] specialist a. și m. care s’ocupă în special cu lucrul cutare sau cutare: specialist în bolile de ochi.
8. [Scriban] *specialíst, -ă adj. (d. special). Om cu studiĭ speciale: specialist în chimia agricolă. V. enciclopedist.
9. [MDA2] spețialist, ~ă smf vz specialist
10. [DOOM 3] specialist (desp. -ci-a-) s. m., pl. specialiști
11. [DOOM 2] specialist (-ci-a-) s. m., pl. specialiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL