Definiție și ce înseamnă speaker

1. [DEX '09] SPEAKER, speakeri, s. m. Președintele Camerei Comunelor în Marea Britanie și al Camerei Reprezentanților în SUA. [Pr.: spicăr] – Cuv. engl.

2. [DN] SPEAKER s.m. v. spicher.

3. [DCR2] speaker s. m. (cuv. engl.) ◊ „[...] marți a sosit în Capitală lordul cancelar E.J., speaker-ul Camerei Lorzilor din Marea Britanie.” R.l. 15 IX 76 p. 5. ◊ „O recepție oferită în cinstea solilor poporului român, la Palatul Westminster, sediul parlamentului, de către speaker-ul (președintele) Camerei Comunelor [...]” Sc. 15 VI 78 p. 1. ◊ „S-a procedat la alegerea președintelui (speaker) camerei.” R.l. 11 V 79 p. 6. ◊ „H.W., speaker adjunct al Camerei Comunelor” R.l. 13 III 85 p. 6 [pron. spicher, greșit șpicher] (CO; Th. Hristea P.E. 136, Graur T. 291, C. 15; DN, DEX – alt sens, DN3)

4. [MDA2] spicher sm [At: ENC. ROM. III, 995 / V: (pfm) șp~, (iuz) ~căr / S și: speaker / Pl: ~i / E: fr, eg speaker, ger Speaker] 1 Bărbat care anunță programul, prezintă emisiunile, transmite știrile oficiale, informațiile etc. la un post de radio sau televiziune. Si: crainic2 (8), prezentator. 2 Persoană care informează publicul (cu ajutorul unui microfon), într-o sală de sport, de spectacol, la aeroport etc. 3-4 Persoană care deține funcția de președinte al Camerei Comunelor în Anglia sau al Camerei Reprezentanților în S.U.A.

5. [DN] SPICHER s.m. 1. Crainic la o stație de radioemisiune. 2. (În Anglia) Președintele Camerei Comunelor. ♦ (În S.U.A.) Președintele Camerei Reprezentanților. [Scris și speaker, var. șpicher s.m. / < engl., fr. speaker].

6. [MDN '00] SPICHER s. m. 1. crainic la o stație de radio sau de televiziune. 2. (în Anglia) președintele Camerei Comunelor. ◊ (în SUA) președintele Camerei Reprezentanților. (< fr., engl. speaker)

7. [DOOM 3] Speaker (președintele Camerei Comunelor) (engl.) [pron. spikăr] s. m., pl. Speakeri [pron. spikări]

8. [DOOM 3] +speaker (vorbitor) (engl.) [pron. spikăr] s. m., pl. speakeri [pron. spikări]

9. [DOOM 2] !Speaker (președintele Camerei Comunelor) (angl.) [pron. spicăr] s. m., pl. Speakeri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro