1. [DEX '09] SPERIAT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. – V. speria.
2. [MDA2] speriat2, ~ă [At: CORESI, EV. 377 / V: (îrg) spăreat, spăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: speria] 1 a (Înv; d. ființe) Înfricoșător. 2-3 a, av (D. ființe) (Care este) cuprins de frică Si: sperios (1), (reg) străhidat. 4-5 a, av (Pex) (Care este) cuprins de neliniște Si: alarmat2 (3), îngrijorat, neliniștit, tulburat2. 6-7 a, av (Pex; d. oameni) Intimidat. 8 sm (Îvr; fig) Persoană încrezută. 9 a (D. înfățișare, privire, ochi, glas etc. sau d. manifestări ale oamenilor ori mișcări ale ființelor) Care trădează frică. 10 a (Pex) Care trădează neliniște. 11 a (Reg) Sperios (1). 12 smf (În superstiții) Duh necurat care provoacă spaima (1) Si: sperioi.
3. [DEX '98] SPERIAT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. [Pr.: -ri-at] – V. speria.
4. [DLRLC] SPERIAT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înfricoșat. Un argat veni să-l vestească, puțin speriat că-l cheamă repede boierul. REBREANU, R. II 66. ◊ Fig. Azurul se deschide larg, Fug norii, speriați, în lături. BENIUC, V. 11. ♦ Care exprimă spaimă. Apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, N. 77.
5. [Scriban] speriát, -ă adj. Spăimîntat: copil speriat, cal speriat. Subst. A băga în speriațĭ (saŭ speriețĭ în Mold. sud și spăriețĭ în nord), a speria grozav (vorbind de oamenĭ).
6. [MDA2] spăreat, ~ă a vz speriat2
7. [MDA2] spăriat2, ~ă a vz speriat2
8. [MDA2] spăriet2, ~ă a vz speriat2
9. [Argou] a fi speriat de bombe expr. a fi sperios din fire, a fi alarmist fără motiv.
10. [Argou] de spaimă / speriat expr. uimitor, uluitor.
11. [Argou] speriat de bombe expr. exagerat de precaut; fricos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL