1. [MDA2] spărgălui [At: (a.1826) BV III, 521 / Pzi: ~esc / E: sparge + -ălui] 1-2 vtr (Îrg) A (se) sparge (1-2). 3 vt (Reg; fig) A spulbera (6). 4 vr (Îvr; d. așezări omenești, d. unități administrative) A se dezorganiza (1). 5 vt (Îvr; c. i. oștiri) A înfrânge. 6 vr (Olt; d. adunări, chefuri, jocuri etc.) A se sparge (11). 7 vt (Reg; îe) A ~ pământul A scormoni (1).
2. [DAR] spărgălui, spărgăluiesc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL