1. [DEX '09] SPARCETĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.
2. [MDA2] sparcetă sf [At: BRANDZA, FL. 100 / V: (reg) ~che~, ~rse~, ~rțet sm, ~rțe~, ~rze~, pa~, (îvr) esparse~ / Pl: ~te / E: fr esparcette cf ger Esparsette] 1 (Șîc ~ comună) Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu tulpina ascendentă, simplă sau ramificată, cu flori roșii sau roz dispuse în ciorchini la baza frunzelor, cu fructul în formă de păstaie care se cultivă ca plantă furajeră Si: (reg) bortocină, trifoi, iarbă-săracă (Onobrychis viciaefolia). 2 (Șîc ~ de munte) Mică plantă păroasă, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori mari de culoare roșie sau violetă (Onobrychis transilvanica).
3. [DEX '98] SPARCETĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchetă s. f.] – După fr. esparcette.
4. [DLRLC] SPARCETĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-trandafirii, cu fructele păstăi care închid o singură sămînță; este cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis sativa). – Variantă: sparchetă s. f.
5. [DN] SPARCETĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette].
6. [MDN '00] SPARCETĂ s. f. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi. (după fr. esparcette)
7. [Șăineanu, ed. VI] sparcetă f. gen de graminee adesea cultivate ca plantă de nutreț (Onobrychis = fr. esparcette].
8. [Scriban] *sparcétă f., pl. e (fr. esparcette, pv. esparceto; rut. sparcéta și -séta). O plantă leguminoasă papilionacee care crește pin pășunĭ, livezĭ și locurĭ petroase și care se și cultivă p. nutrețu excelent pe care-l constitue (onóbrychis sativa). – Pop. capu cocoșuluĭ.
9. [DEX '09] SPARCHETĂ s. f. v. sparcetă.
10. [MDA2] sparchetă sf vz sparcetă
11. [MDA2] sparsetă sf vz sparcetă
12. [MDA2] sparțet sm vz sparcetă
13. [MDA2] sparțetă sf vz sparcetă
14. [MDA2] sparzetă sf vz sparcetă
15. [DN] SPARCHETĂ s.f. v. sparcetă.
16. [DOOM 3] sparcetă s. f., g.-d. art. sparcetei; pl. sparcete
17. [DOOM 2] sparcetă s. f., g.-d. art. sparcetei; pl. sparcete
18. [DE] SPARCETĂ (după fr. esparcette) s. f. Plantă furajeră perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari erecți, înalți de 40-100 cm, cu frunze imparipenat-compuse și cu flori roșietice grupate în racem dens (Onobrychis viciifolia), fructul este o păstaie în formă de semicerc comprimat. Are un conținut bogat în proteine și vitamine. Este specie meliferă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL