1. [MDA2] spârcâitură sf [At: POLIZU / V: (înv) ~căi~ / Pl: ~ri / E: spârcâi + -tură] (Îrg) 1-2 Spârcâială (2-3). 3 (Mun) Spârc1 (3).
2. [MDA2] spârcăitură sf vz spârcâitură
3. [DAR] spârcâitură, spârcâituri, s.f. 1. (înv. și reg.) spârcâială. 2. (reg.) țâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL