1. [MDA2] spârcâitor, ~oare a [At: ISPIRESCU, ap. GCR II, 371 / V: ~căi~ / Pl: ~i, ~oare / E: spârcâi + -tor] (Reg) Care se spârcâie (1).
2. [MDA2] spârcăitor, ~oare av vz spârcâitor
3. [DAR] spârcâitor, spârcâitoare, adj. (reg.) care se spârcâie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL