1. [Șăineanu, ed. VI] spârcaciu m. V. spurcaciu.
2. [DEX '09] SPÂRCACI s. m. v. spurcaci.
3. [DEX '09] SPURCACI, spurcaci, s. m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, brună pe spate și albicioasă pe pântece (Otis tetrax). [Var.: spârcaci s. m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci.
4. [MDA2] spârcaci sm vz spurcaci
5. [MDA2] spurcaci sm [At: MARIAN, O. II, 278 / V: spâr~ / Pl: ~ / E: spurc + -aci] 1 Pasăre migratoare de stepă, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, cu spatele de culoare brună și cu pântecele alburiu. Si: dropie mică, dropiță mică, spurcoaică (1), reg spărchică (Otis tetrax). 2 (Olt; Mun) Burete de pădure, comestibil, lăptos, cu miezul și cu lamele roșii, nedefinit mai îndeaproape.
6. [DLRLC] SPÎRCACI s. m. v. spurcaci.
7. [DLRLC] SPURCACI, spurcaci, s. m. (Și în forma spîrcaci) Pasăre migratoare (înrudită cu dropia) de mărimea unei găini; trăiește în stepe și în șesuri întinse (Otis tetrax); spurcoaică. Cum au sunat iarăși foile uscate ale porumbului, a sărit cu zgomot mare la linia spicelor o păreche de spîrcaci. SADOVEANU, O. L. 95. – Variantă: spîrcaci s. m.
8. [Șăineanu, ed. VI] spurcaciu m. dropie mică (Otis tetrax). [Și spârcaciu: v. spârc].
9. [Scriban] spîrcácĭ și spurcăcĭ m., pl. tot așa (cp. cu pircĭ). Un fel de dropie mică (otis tetrax).
10. [Scriban] spurcácĭ, V. spîrcacĭ.
11. [DOOM 3] spurcaci s. m., pl. spurcaci, art. spurcacii
12. [DOOM 2] spurcaci s. m., pl. spurcaci, art. spurcacii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL