1. [DEX '09] SPÂNZUI, spânzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trata cu spânz un animal bolnav. [Var.: spânțui vb. IV] – Spânz + suf. -ui.
2. [MDA2] spânzui vt [At: CADE / V: ~nțui / Pzi: ~esc, (reg) spânzui / E: spânz1 + -ui] (C. i. animale sau părți ale corpului acestora) A trata diferite boli înfigând un fir de spânz1 (1) sub piele Si: (pop) a spânzi, a trage spânz(ul), (reg) a înierba, a spânjini.
3. [DEX '09] SPÂNȚUI vb. IV v. spânzui.
4. [MDA2] spânjui v vz spânzui
5. [MDA2] spânțui v vz spânzui
6. [DLRLC] SPÎNȚUI vb. IV v. spînzui.
7. [DLRLC] SPÎNZUI, spînzuiesc, vb. IV. Tranz. A trata un animal bolnav cu rădăcină de spînz. Nu mai am purcea... A dat brînca în porci... I-am găurit urechea, am spînzuit-o, degeaba. A murit. STANCU, D. 263. – Variantă: (regional) spînțui (SADOVEANU, F. J. 537) vb. IV.
8. [DOOM 3] spânzui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spânzuiesc, 3 sg. spânzuiește, imperf. 1 spânzuiam; conj. prez. 1 sg. să spânzuiesc, 3 să spânzuiască
9. [DOOM 2] spânzui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spânzuiesc, imperf. 3 sg. spânzuia; conj. prez. 3 să spânzuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL