1. [DEX '09] ȘPĂLTUIT s. n. Șpăltuire. – V. șpăltui.
2. [MDA2] șpăltuit sn [At: DM / V: ~Ițu~ / Pl: ~uri / E: șpăltui] (Tăb) Șpăltuire.
3. [DEX '09] ȘPĂLTUI, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.
4. [MDA2] spăltui v vz șpăltui
5. [MDA2] șpăltui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: sp~, ~Ițui / Pzi: ~esc / E: ger spalten] (Tăb;i. piei) A supune șpăltuirii.
6. [MDA2] șpălțui v vz șpăltui
7. [MDA2] șpălțuit sn vz șpăltuit
8. [DLRLC] ȘPĂLTUI, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. Mașină de șpăltuit.
9. [DOOM 3] șpăltuit s. n.
10. [DOOM 2] șpăltuit s. n.
11. [DOOM 3] șpăltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, 3 sg. șpăltuiește, imperf. 1 șpăltuiam; conj. prez. 1 sg. să șpăltuiesc, 3 să șpăltuiască
12. [DOOM 2] șpăltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, imperf. 3 sg. șpăltuia; conj. prez. 3 să șpăltuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL