1. [DEX '09] SPĂLĂȚEL, -ICĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. – Spălat2 + suf. -el.
2. [MDA2] spălățel, ~ică a [At: HASDEU, R.V. 117 / Pl: ~ei, ~ele / E: spălat2 + -el] (Fam; d. oameni) 1-2 Spălat2 (3-4).
3. [DLRLC] SPĂLĂȚEL, -ICĂ, spălăței, -ele, adj. Cu înfățișare plăcută; curat îmbrăcat, îngrijit, prezentabil; curățel. Împăratul, dacă văzu pe cioban dichisit, spălățel, cu toate curate pe dînsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui. ISPIRESCU, L. 250. Lins la ceafă, dres la față, sprintenel și spălățel. HASDEU, R. V. 117.
4. [DOOM 3] spălățel (fam.) adj. m., pl. spălăței; f. spălățică, pl. spălățele
5. [DOOM 2] spălățel (fam.) adj. m., pl. spălăței; f. spălățică, pl. spălățele
6. [Argou] spălățel, -ică, spălăței, – ele adj. cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL