Definiție și ce înseamnă spadicifloră

1. [DEX '09] SPADICIFLORĂ, spadiciflore, s. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, care au inflorescențe în formă de spic (spadice) (Aroles); (și la sg.) plantă din acest ordin. – După fr. spadiceflore.

2. [MDA2] spadicifloră sf [At: DER / Pl: ~re / E: fr spadiciflores] 1 (Lpl) Ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, caracterizate prin spadice (Arales). 2 (Lsg) Plantă care face parte din ordinul spadiciflorelor (1).

3. [DEX '98] SPADICIFLORE s. f. pl. Ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, care au inflorescențe în formă de spic (spadice) (Arales). – După fr. spadiciflores.

4. [DN] SPADICIFLORE s.f.pl. Ordin de plante erbacee monocotiledonate, avînd ca inflorescență un spadice; (la sg.) plantă din acest ordin. [Sg. spadicifloră. / < fr. spadiciflores, cf. lat. spadix – spadice, flos – floare].

5. [MDN '00] SPADICIFLOR, -Ă I. adj. cu flori dispuse în spadice. II. s. f. pl. ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, având ca inflorescență un spadice. (< fr. spadiciflore/s/)

6. [DOOM 3] spadicifloră (desp. -ci-flo-) s. f., g.-d. art. spadiciflorei; pl. spadiciflore

7. [DOOM 2] !spadicifloră (-ci-flo-) s. f., g.-d. art. spadiciflorei; pl. spadiciflore

8. [DETS] SPADICI- „inflorescență racemoasă, spadice”. ◊ L. spadix, icis „creangă de palmier” > fr. spadici-, engl. id. > rom. spadici-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu spadice; ~flore (v. -flor), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu flori dispuse în spadice. 2. s. f. pl., Ordin de plante erbacee monocotiledonate, avînd ca inflorescență un spadice; ~form (v. -form), adj., în formă de spadice.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro