1. [DEX '09] ȘPACLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel.
2. [MDA2] șpaclu sn [At: NOM. MIN. I, 325 / V: (rar) sp~, (reg) ~ahter / Pl: ~ri / E: ger Spachtel] Unealtă formată dintr-o lamă de oțel (sau de lemn) cu mâner, folosită mai ales la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc.
3. [DEX '98] ȘPACLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel.
4. [DLRLC] ȘPACLU, șpacluri, s. n. Unealtă de oțel, formată dintr-o lamă în general trapezoidală, cu mîner de lemn, folosită de zugravi și de zidari la aplicat, la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc.
5. [DN] ȘPACLU s.n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. [< germ. Spachtel].
6. [MDN '00] ȘPACLU s. n. unealtă, lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. (< germ. Spachtel)
7. [MDA2] șpahter sn vz șpaclu
8. [DOOM 3] șpaclu (desp. șpa-clu) s. n., art. șpaclul; pl. șpacluri
9. [DOOM 2] șpaclu (șpa-clu) s. n., art. șpaclul; pl. șpacluri
10. [MDO] șpaclu
11. [GER] șpaclu Primul dicționar care-l inserează este DLRLC, iar DLRM îl reproduce fără nici un cuvînt asupra etimologiei. Este fără îndoială germ. Spatel cu același înțeles. Grupul tl, neobișnuit în romînește, a fost transformat în cl ca și în alte cazuri (viclean < magh. hitlen etc.). Dar cuvîntul apare și în rusește (шпадля, шпатля, шпашпатляля, Dahl), împrumutat din germană (cf. Șanski-Ivanov-Șanskaia, Краткий этимологический лсоварь русского языка, Moscova, 1961, s.v. шпаклеватъ), și de asemenea în ucraineană (шпадля, шпагля, Grincenko).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL