1. [MDA2] șozenie sf [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) șode~ / Pl: ~ii / E: șod + -enie] 1 (Reg) Vorbă amuzantă Si: (reg) șozie (1). 2 (Reg) Vorbă caraghioasă Si: (reg) șozie (2). 3 (Reg) Faptă amuzantă Si: (reg) șozie (3). 4 (Reg) Faptă caraghioasă Si: (reg) șozie (4). 5 (Îvr) Farsă (piesă) Si: (reg) șozie (5). 6 (Reg) Lucru ciudat Si: (reg) șozie (6). 7 (Mun; dep) Copil pipernicit.
2. [Scriban] șozénie, V. șodenie.
3. [MDA2] șodenie sf vz șozenie
4. [Scriban] șodénie f. (d. șod. Cp. cu soție). Trans. Ban. Olt. Cĭudățenie. Poznă, șotie. – Și șoz-.
5. [DAR] șozenie, șozenii, s.f. (reg.) 1. vorbă sau faptă amuzantă, caraghioasă. 2. (înv.) farsă (piesă de teatru). 3. faptă, întâmplare ciudată, bizară. 4. om sau copil pipernicit, slăbănog, debil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL