1. [DEX '09] ȘOVĂIT, -Ă, șovăiți, -te, adj. (Rar) 1. Plin de ezitări, nehotărât. 2. Cotit, sinuos, întortocheat. – V. șovăi.
2. [MDA2] șovăit, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 139 / V: (îvr) ~iat, ~voit, (reg) ~veiat, (înv) șuv~ / Pl: ~iți, ~e / E: șovăi1] 1 (Rar; d. mers, mișcări, atitudini etc.) Șovăitor (1). 2 (Îrg; d. ape curgătoare, drumuri etc.) Care face coturi Si: cotit (6), sinuos. 3 (Înv; pex; îf șuvăit) Care este strâmb Si: încovoiat. 4 (Înv; d. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Perfid. 5 (Înv; d. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Ascuns2 (3). 6 (Rar; d. oameni) Șovăitor (3). 7 (Reg; d. oameni) Deșirat2 (7).
3. [DLRLC] ȘOVĂIT, -Ă, șovăiți, -te, adj. (Rar) 1. Plin de ezitări, nehotărît, nedecis, neprecis. Epoca zisă de bronz... ne prezintă în toate productele ei forme șovăite de o grație originală. ODOBESCU, S. II 256. 2. Cotit, sinuos, întortocheat. Pe-o potecă șovăită merge mierla. GOROVEI, C. 235. – Variantă: șovoit, -ă (NEGRUZZI, S. I 29) adj.
4. [Scriban] șovăit, -ă adj. Cotit, întortocheat: uliță șovăită. – Și șovoit (nord) și șuvăit (vechĭ).
5. [MDA2] șovăiat, ~ă a vz șovăit
6. [MDA2] șoveiat, ~ă a vz șovăit
7. [MDA2] șovoit, ~ă a vz șovăit
8. [MDA2] șuvăit, ~ă a vz șovăit
9. [DLRLC] ȘOVOIT, -Ă adj. v. șovăit.
10. [Șăineanu, ed. VI] șovoit a. Mold. întortochiat: pe șovoita uliță NEGR. [V. șovoì].
11. [DAR] șovoit, -ă, adj. (reg.; despre ulițe și drumuri) întortocheat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL