1. [DEX '09] ȘOVÂLC interj. Cuvânt care imită mersul șovăitor, șchiopătat al cuiva; șontâc. – Onomatopee.
2. [MDA2] șovâlc i [At: CREANGĂ, P. 93 / E: fo] (Reg; rep) Șontâc.
3. [DLRLC] ȘOVÎLC interj. (De obicei repetat) Cuvînt care imită mersul șovăitor al unui șchiop; șontîc. Numai iaca un ciocirlan șchiop se vede viind cît ce putea, și șovîlc, șovîlc, șovîlc! Se înfățișează înaintea sfintei Dumineci. CREANGĂ, P. 93.
4. [Șăineanu, ed. VI] șovălc! int. indică un mers șovăitor: un ciocârlan șchiop șovălc, șovălc! se înfățișează înaintea sfintei CR.
5. [Scriban] șovîlc interj. (var. d. șontîc. Cp. și cu ung. soványkodni, a slăbi). Nord. Șontîc, șchĭopătînd: venea șovîlc-șovîlc. V. șteobîlc.
6. [DOOM 3] șovâlc/șovâlc-șovâlc interj.
7. [DOOM 2] !șovâlc/șovâlc-șovâlc interj.
8. [DOOM 3] șovâlc-șovâlc v. șovâlc
9. [DOOM 2] șovâlc-șovâlc v. șovâlc
10. [DER] șovîlc interj. – Exprimă ideea de șchiopătare sau de scufundare. – Var. șobîlc, știobîlc, știopîlc, știulbic, știuldic. Creație expresivă, cf. bîldîbîc, hîltîc, cobîlț, șontîc. – Der. șovîlcăi, vb. (Mold., a șchiopăta); șovîrcăi, vb. (a șovăi, a ezita); șovîrnog, adj. (șchiop); știobîlcăi, vb. (a se bălăci); știuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); știulbica, vb. (Trans., a căuta sub apă); știulbic (var. știuldic, știrbic, știulbic), s. n. (Trans., prăjină cu care se scot peștii din ascunzători).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL