1. [MDA2] șovârnit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: șovârni] (Reg; d. obiecte, construcții etc.) Înclinat.
2. [MDA2] șovârna2 v vz șovârni
3. [MDA2] șovârni [At: LB / V: (reg) ~na (Pzi: ~nez) / Pzi: ? / E: pbl ctm șovăi1 + povârni] (Reg) 1 vi (D. oameni) A-și schimba direcția de mers (pentru a scăpa de urmărire). 2 vi (D. oameni) A se împletici. 3 vi A se eschiva (recurgând la subterfugii, invocând diferite pretexte). 4 vr (D. obiecte, construcții etc.) A se înclina.
4. [DLRLC] ȘOVÎRNI, șovîrnesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și în alta. Am o gîscă șovîrnoagă Și grăiește, Șovîrnește (Scripca). GOROVEI, C. 338.
5. [DLRM] ȘOVÎRNI, șovîrnesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și în alta.
6. [DAR] șovârnit, -ă, adj. (reg.; despre obiecte, construcții etc.) înclinat, povârnit.
7. [DAR] șovârni, șovârnesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a-și schimba direcția de mers, a se abate din cale (pentru a scăpa de urmărire). 2. a se împletici. 3. a se eschiva (recurgând la subterfugii, invocând diferite pretexte). 4. (refl.; despre obiecte, construcții etc.) a se înclina, a se povârni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL