1. [MDA2] șovârcăi vi [At: ȚICHINDEAL, F. 15 / V: (reg) ~câi / Pzi: ~esc / E: ns cf șovârca, șovârni] (D. oameni) 1 (Reg) A se da într-o parte (ferindu-se de ceva). 2 (Buc) A șovârca (3). 3 (Buc) A căuta pretexte.
2. [MDA2] șovârcâi v vz șovârcăi
3. [DLRLC] ȘOVÎRCĂI, șovîrcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A evita un obstacol, ferindu-se, dîndu-se în lături; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură. Cînd vine furca la ochi, cu greu iaste aceluia carele nu știe să șovîrcăiască. ȚICHINDEAL, F. 15.
4. [DLRM] ȘOVÎRCĂI, șovîrcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A evita un obstacol, ferindu-se; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură.
5. [DAR] șovârcăi, șovârcăiesc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a se da la o parte (ferindu-se de ceva). 2. a încerca să ocolească, să ascundă adevărul; a căuta pretexte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL