1. [DEX '09] ȘOVĂIELNIC, -Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic.
2. [MDA2] șovăielnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/4 / V: (înv) șuveal~ / Pl: ~ici, ~ice / E: șovăi1 + -elnic] 1 (D. mers, mișcări, atitudini etc.) Șovăitor (1). 2 (Pan; d. obiecte) Care și-a pierdut stabilitatea Si: balansat2, legănat. 3 (înv; d. oameni; îf șuvealnic) Viclean. 4 (D. oameni) Șovăitor (3).
3. [DLRLC] ȘOVĂIELNIC, -Ă, șovăielnici, -e, adj. Lipsit de fermitate în mișcări, în atitudini, în acțiuni; șovăitor. S-au adunat rubedenii îndepărtate și cupide, gata să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu voința șovăielnică altul, dictat de neomenia lor. C. PETRESCU, C. V. 172. Nopțile de neodihnă adunate în ochii șovăielnici, stinși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 202. Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. CR. II 280. Om șovăielnic! Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Și fapta-i și cuvîntul deopotrivă sînt. ALECSANDRI, T. II 117.
4. [Scriban] șovăĭélnic, -ă adj. (d. șovăĭesc). Șovăitor, nesigur, nehotărît: om, mers, răspuns șovăĭelnic. – La Dos. și șuvélnic (Grș.?).
5. [MDA2] șuvealnic, ~ă a vz șovăielnic
6. [Șăineanu, ed. VI] șovăelnic a. 1. șovăitor; 2. fig. nedumerit: om șovăelnic.
7. [DOOM 3] șovăielnic adj. m., pl. șovăielnici; f. șovăielnică, pl. șovăielnice
8. [DOOM 2] șovăielnic adj. m., pl. șovăielnici; f. șovăielnică, pl. șovăielnice
9. [MDO] șovăielnic
10. [IVO-III] șovăielnic.
11. [DLRLV] ȘUVEALNIC adj. (Mold.) Ipocrit, perfid. Zeves . . . iaste mincinos, amăgeu și măiestreț și șuvealnic. DOSOFTEI, VS. ◊ (Substantival) Aceasta o feace spurcatul cu vicleșug pentru sine ca un șuvealnic. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șuvăi + suf. -eltiic. Vezi și șuvai, șuvăi, șuvăială. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, a m ă g e u, b a l a m u t, c e l a r n i c, c e l u i t o r, h a m i ș, h î t r u (2), î n c e l u i t o r, m a r g h i o l, m ă i e s t r e ț, o p ă c i t o r, ș u g u b ă ț (2), t e l p i z.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL