[Scriban] șotrógĭ m. pl. (orig. vgerm. Cp. cu ngerm. schuh, gheată, și -trogĭ îld. troșĭ. V. troșĭ). Mold. Iron. Încălțăminte prea largă; toloapă: un băĭat în niște șotrogĭ. Moș Șotrogea (în Cov. Cotrogea), cel încălțat în ghete orĭ cizme prea largĭ. – Și șotroagă (Tut. Nț.), gheată mare și ruptă, sfîrloagă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL