1. [DEX '09] SOTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. – Din rus. sotnik.
2. [MDA2] sotnic, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 151 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs сотник] 1 sm Comandant al unei sotnii. 2 sm (Reg; îe) A fi ~ A fi fără grijă. 3 sm (Reg; îae) A corespunde (1). 4 sm (Reg; îae) A sosi la timp. 5 smf (Mol) Paznic2. 6 sm (Mol; îe) A rămâne ~ A sta nemișcat. 7 sm (Mol; îe) A sta ~ (lângă cineva sau pe capul ori la ușa cuiva) A insista pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze. 8 sm (Mol; îae) A se ține de capul cuiva. 9 sm (Mol) Pețitor.
3. [DLRLC] SOTNIC, sotnici, s. m. 1. (Învechit) Comandant al unei sotnii de cazaci; ofițer de cazaci (echivalent în grad cu locotenentul). Cetele lor se compuneau din cîte o sută de oameni comandați de centurioni sau sotnici. HASDEU, I. V. 72. 2. (Mold.) Paznic, străjer. Stăteam în preajma cîrligelor ori a lesei toată noaptea, sotnic nedezlipit, ascultînd povești încete la focul de găteje. SADOVEANU, la CADE.
4. [Scriban] sótnic, -ă m. și f. (rus. sótnik, centurion, sutaș, căpitan). Mold. Vechĭ. Căpitan de Cazacĭ. Azĭ Fam. A rămînea sotnic, a sta loculuĭ ca o santinelă: nu rămîn sotnicĭ la locu lor de cît aghezmuițiĭ din juru meselor (Adela Xen. Uragan, 260). A sta sotnic lîngă cineva, a sta batal, a te ținea de el ca să execute: icoana morțiĭ sta sotnică înaintea drumuluĭ (ib. 302). A fi sotnic, a fi liber (fără grijă). V. oturac.
5. [DOOM 3] sotnic s. m., pl. sotnici
6. [DOOM 2] sotnic s. m., pl. sotnici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL