1. [DEX '09] ȘOȘOIRE, șoșoiri, s. f. Acțiunea de a șoșoi și rezultatul ei. – V. șoșoi.
2. [MDA2] șoșoire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șoșoi2] (Reg) 1 Șopot1 (5). 2 Șoptire (1). 3 Șușoteală (2).
3. [DEX '09] ȘOȘOI, șoșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, a comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.
4. [DEX '09] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.
5. [MDA2] șoșăi v vz șoșoi2
6. [MDA2] șoșoi1 sm [At: BACALBAȘA, M. T. 168 / V: (reg) suș~, șuș~, șușui / Pl: ~ / E: rrm šošoi] (Arg) 1 Iepure. 2 Pui de iepure. 3 Copil în fașă. 4 (Irn) Rrom.
7. [MDA2] șoșoi2 [At: MARIAN, NA. 70 / V: (reg) ~șăi / Pzi: șoșoi, ~esc; 3 șoșoie / E: fo cf șoșot, șoșet] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2-3 vti A șopti (1-2). 4 vt (Rar) A șopti (3).
8. [MDA2] șușăi v vz șușui2
9. [MDA2] șușui2 [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~șăi / Pzi: ~esc, șușui / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A șâșâi (2). 3-4 vti A șopti (1-2). 5 vt A șopti (3).
10. [DEX '98] ȘOȘOI, șoșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.
11. [DLRLC] ȘOȘOI1 vb. IV v. șușui.
12. [DLRLC] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vînt, frunze, copaci) A foșni. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Pădurea de brad începu să șușuie. id. V. F. 141. 2. A vorbi în șoaptă; a șopti. – Variantă: (2) soșoi vb. IV.
13. [Șăineanu, ed. VI] șușuì v. a șopti: frunzele șușuiau. [Onomatopee].
14. [Scriban] șúșuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. șu-șu-șu, foșnetu frunzelor bătute de vînt ș. a.; ung. susogni, a foșni, a șopti, bg. šušny, șoptesc. V. șoșăĭ, sîsîĭ). Rar. Foșnesc, fîșîĭ: frunzele șușuĭaŭ (Lit.). Șoptesc, vorbesc în șoaptă (Lit.). V. tr. Sîsîĭ, liniștesc un prunc legănîndu-l în brațe și pronunțînd încet și repetat sunetu ș: mama șușuĭa copilu.
15. [DOOM 3] șoșoire (rar) s. f., g.-d. art. șoșoirii; pl. șoșoiri
16. [DOOM 2] șoșoire (rar) s. f., g.-d. art. șoșoirii; pl. șoșoiri
17. [DOOM 3] șoșoi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șoșoi, 3 șoșoie, imperf. 1 șoșoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șoșoi, 3 să șoșoie
18. [DOOM 3] șușui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șușui, 3 șușuie, imperf. 1 șușuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șușui, 3 să șușuie
19. [DOOM 2] șoșoi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 șoșoie, imperf. 3 sg. șoșoia; conj. prez. 3 să șoșoie
20. [DOOM 2] șușui (a ~) vb., ind. prez. 3 șușuie, imperf. 3 sg. șușuia; conj. prez. 3 să șușuie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL