1. [DEX '09] SORTIRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. – V. sorti.
2. [MDA2] sortire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rți~ / Pl: ~ri / E: sorti1] (Înv) 1 Soartă1 (3). 2 Desemnare prin tragere la sorți Si: (rar) sortitură.
3. [DEX '09] SORTI, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
4. [MDA2] sordi v vz sorti1
5. [MDA2] sorti1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~rți, (reg) ~rdi / Pzi: ~tesc / E: soartă1] 1 vt(a) (Mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta1 (1), însușirile etc. unei ființe sau ale unui lucru Si: a destina (1), a predestina, a rândui1, a ursi, a-i fi scris, (rar) a predetermina, a preursi, (pop) a noroci, a soroci (7), a pune deoparte, (înv) a tocmi. 2-3 vtrp A (se) stabili rolul, destinația etc. cuiva sau a ceva Si: a (se) destina (2), a (se) hărăzi (3), a (se) hotărî (6-7), a (se) meni, a (se) rezerva, a (se) rândui1, (îvp) a (se) orândui, (pop) a (se) noroci, a (se) soroci (5-6). 4 vt (Reg; îf sorți; ccd) A-i ura (cuiva ceva). 5 vta (Reg; îf sorți) A blestema (3). 6-7 vtrp (Îrg) A desemna prin tragere la sorți. 8-9 vtr (Mun; pex; d. copii) A urina în pat. 10-11 vtr (Mun; pex; d. oameni) A (se) uda. 12-13 vtr (Mun; pex; d. oameni) A (se) murdări.
6. [MDA2] sorți v vz sorti1
7. [MDA2] sorțire2 sf vz sortire
8. [DLRLC] SORTI, sortesc, vb. IV. Tranz. (Întrebuințat mai ales la timpurile compuse) A determina soarta, destinul cuiva; a ursi, a meni, a predestina. Voia tatei, voia țării, asta ne-a sortit ursita. EFTIMIU, Î. 26. Pînă acum voise s-o ia numai pentru că era fata lui Baciu și fiindcă părinții lor i-au sortit unul altuia. REBREANU, I. 115. Se vede că așa mi-a fost sortit și n-am ce face. CREANGĂ, P. 274.
9. [DLRLC] SORȚIRE s. f. (Rar) Soartă. Natura-și urmărește sorțirea nencetată. MACEDONSKI, O. I 48.
10. [Șăineanu, ed. VI] sorțì v. a trage la sorți. [Lat. SORTIRI].
11. [Scriban] sortésc v. tr. (d. soartă). Destinez, ursesc, hotărăsc soarta: cum țĭ-a fost sortit, așa aĭ să trăieștĭ! – Și sorțésc (după sorț).
12. [Scriban] sorțésc, V. sortesc.
13. [DOOM 3] sortire s. f., g.-d. art. sortirii
14. [DOOM 2] sortire s. f., g.-d. art. sortirii
15. [DOOM 3] sorti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, 3 sg. sortește, imperf. 1 sorteam; conj. prez. 1 sg. să sortesc, 3 să sortească
16. [DOOM 2] sorti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, imperf. 3 sg. sortea; conj. prez. 3 să sortească
17. [DAR] sorți vb. IV (înv.) a trage la sorți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL