1. [Scriban] soroácă (oa dift.) f., pl. e (vsl. sroka, punct, linie). Vechĭ. Punct (ca semn de pauză în scris). Pauză (în psaltichie). Verset, stih (în biblie orĭ în psalmĭ). Cĭucure care desparte un grup de metaniĭ (mărgele).
2. [DER] soroacă (-ace), s. f. – 1. Punct. – 2. Vers (în Biblie). Sl. sroka (Tiktin). Sec. XVII, înv.
3. [DAR] soroacă s.f. (înv.) pauză în psaltichie (în muzica vocală bisericească).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL