1. [MDA2] șoriciu2, ~ie a vz șoreciu
2. [MDA2] șoriciu1, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici1 + -iu] (Îvr) Șoricos.
3. [DLRLC] ȘORICIU, -IE adj. v. șoreciu.
4. [Șăineanu, ed. VI] șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută].
5. [Șăineanu, ed. VI] șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].
6. [Scriban] șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cîmpiŭ.
7. [DEX '09] ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.
8. [DEX '09] ȘORIC s. n. v. șorici.
9. [DEX '09] ȘORICI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoric s. n.] – Et. nec.
10. [MDA2] cioric3 sn vz șorici
11. [MDA2] cioric1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc çykryk] (Reg) Lambă.
12. [MDA2] ciorici3 sn vz șorici
13. [MDA2] ciorici4, ~ie a vz șoriciu
14. [MDA2] soric sn vz șorici1
15. [MDA2] sorice sn vz șorici1
16. [MDA2] sorici sn vz șorici1
17. [MDA2] sorlic sn vz șorici1
18. [MDA2] sorlig sn vz șorici1
19. [MDA2] șolic sn vz șorici1
20. [MDA2] șorâc sn vz șorici1
21. [MDA2] șorec sn vz șorici1
22. [MDA2] șoreciu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 47 / V: (reg) cioriciu, soriciu, ~riciu / Pl: ~ii / E: șoarece + -iu] 1 (Pop; d. părul1 sau d. culoarea cailor; pex; d. cai) Gri (2). 2 (Reg; îf șoriciu) Galben-cafeniu.
23. [MDA2] șoric sn vz șorici1
24. [MDA2] șorice2 sn vz șorici1
25. [MDA2] șorici1 sn [At: ANON. CAR / V: (reg) cioric, cio~, cișuric, ciurlic, soric, sorice, so~, sorlic, sorlig, șolic, ~rac, ~rec, ~ric, ~ice, ~rlic, ~rlice, ~rli~, ~rlig, șuric, șur~ / Pl: (reg) ~uri, ~ice / E: ns cf sor] 1 Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului (și curățată de păr1 pentru a deveni comestibilă). 2 (Pex) Piele scorțoasă și groasă. 3 (Pop; pan) Scoarță de copac. 4 (Reg; îe) A fi oaie cu ~ A fi prost și obraznic. 5 (Reg; îe) A pierde slănina pentru ~rlic A pierde un lucru bun pentru unul de calitate inferioară. 6 (Reg; lpl; îf șorlice) Excrescențe cărnoase care se formează la animale pe mucoasa nasului1. 7 (Mun; Olt; mpl) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean.
26. [MDA2] șorici2 vr [At: CIAUȘANU, V. 201 / Pzi: 3 ~icește / E: șorici1] (Olt; d. frunze) A se chirci din cauza manei.
27. [MDA2] șorlic sn vz șorici1
28. [MDA2] șorlice sn vz șorici1
29. [MDA2] șorlici sn vz șorici1
30. [MDA2] șorlig sn vz șorici1
31. [MDA2] șuric sn vz șorici1
32. [MDA2] șurici sn vz șorici1
33. [DEX '98] ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.
34. [DLRLC] ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoriciu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.
35. [DLRLC] ȘORICI s. n. Piele de porc care, după tăierea animalului, se pîrlește sau se opărește pentru a fi curățată de păr și a servi în alimentație. Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coșnița plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110. Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218. Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. P. 12. – Variante: (Mold.) cioric (CREANGĂ, P. 88, I. CR. III 333), (Mold., Transilv.) șoric s. n.
36. [DLRM] CIORIC s. n. v. șorici.
37. [DLRM] ȘOREC s. n. v. șorici.
38. [Șăineanu, ed. VI] cioric n. Mold. V. șoric: pielea prefăcăndu-se în cioric ars CR.
39. [Scriban] cĭoríc, V. șoric.
40. [Scriban] șoríc n., pl. urĭ și e (pol. skwarek, șoric prăjit, ceh. škvarek, sîrb. čvarak; germ. schwarte. V. șorochină). Mold. Pele de porc cînd e vorba de mîncare: slănină cu șoric, șoric în „carne cu varză”. – În Mold. nord și cĭoric, în Munt. șoricĭ. În Munt. înseamnă și „scîndură plană pe o parte și curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o facĭ în patru muchĭ”: doŭă șoricĭurĭ.
41. [DOOM 3] +șoriciu (rar) adj. m., f. șoricie; pl. m. și f. șoricii
42. [IVO-III] șoriciu, -ce.
43. [DOOM 3] șoreciu (pop.) adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii
44. [DOOM 3] șorici s. n., art. șoriciul
45. [DOOM 2] șoreciu (pop.) adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii
46. [DOOM 2] șorici s. n.
47. [MDO] șorici
48. [Argou] a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent
49. [Argou] șorici s. n. sg. (fig.) obraz.
50. [DAR] șoriciu, -ie, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos.
51. [DAR] cioric s.n. (reg.) șoric.
52. [DAR] șorici, pers. 3 sg. șoricește, vb. IV refl. (reg.; despre frunze) a se chirci, a se zgârci din cauza manei.
53. [DRAM 2015] șoric, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. ♦ (onom.) Șoric, Sorici, nume de familie (42 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); cf. sor „piele de porc” (DER, MDA).
54. [DRAM] șoric, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Cf. sor (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL