1. [DEX '09] ȘORICEASĂ s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -easă.
2. [MDA2] șoriceasă sf [At: AR (1829), 832/1 / V: (rar) ~rece~ / Pl: ~ese / E: șoarece + -easă] 1-6 (Zlg; îvr; îf șoreceasă) Șoricioaică (1-6). 7 (Pop) Șoricioaică (12).
3. [DLRLC] ȘORICEASĂ s. f. (Popular) Șoricioaică (2). Cîteva grăunțe de șoriceasă face cît și plumbul lui. NEGRUZZI, S. I 212.
4. [Scriban] șoriceásă, V. șoricĭoaĭcă.
5. [MDA2] șoreceasă sf vz șoriceasă
6. [Scriban] șoricĭoaĭcă (oaĭ o silabă) f. (d. șoarice). Un fel de otravă p. șoaricĭ și guzganĭ. (E un trioxid de arsenic, un acid arsenios saŭ o anidridă arsenioasă [As2 O3] supt forma unuĭ praf alb). – Și -ceasă.
7. [DOOM 3] șoriceasă (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricesei
8. [DOOM 2] șoriceasă (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricesei
9. [DAR] șoriceasă s.f. (pop.) 1. otravă de șoareci; șoricioaică, șorecie. 2. femela șoarecelui; șorecoaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL