1. [MDA2] șoricărit sn [At: DONICI, ap. TDRG / E: șoarec + -ărit] (Rar; csc) 1-2 Șoricărie (1-2).
2. [DLRLC] ȘORICĂRIT s. n. (Cu sens colectiv) Șoricărime. Mulțime de șoricărit El (motanul) a vînat. DONICI, la TDRG.
3. [DLRM] ȘORICĂRIT s. n. Șoricărime. – Din șoricăr[ie] + suf. -it.
4. [Scriban] șoricărít n., pl. urĭ. Maĭ rar. Șoricărie.
5. [DEX '09] ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
6. [MDA2] șorecări v vz șoricări
7. [MDA2] șoricări vi [At: SADOVEANU, O. XIV, 576 / V: ~rec~ / Pzi: 3 ~rește / E: șoarec + -ări] (D. unele animale) A vâna șoareci (1-6) Si: (îvr) a șorecăi.
8. [DLRLC] ȘORECĂRI vb. IV v. șoricări.
9. [DLRLC] ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.
10. [DOOM 3] șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, 3 pl. șoricăresc, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească
11. [DOOM 2] șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL