1. [MDA2] șorecăresc, ~ească a [At: F (1883), 290 / V: (îvr) șoar~ / Pl: ~ești / E: șoarec + -ăresc] (Îvr) 1-12 Șoricesc (1-12).
2. [DEX '09] ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
3. [MDA2] șoarecăresc, ~ească a vz șorecăresc
4. [MDA2] șorecări v vz șoricări
5. [MDA2] șoricări vi [At: SADOVEANU, O. XIV, 576 / V: ~rec~ / Pzi: 3 ~rește / E: șoarec + -ări] (D. unele animale) A vâna șoareci (1-6) Si: (îvr) a șorecăi.
6. [DLRLC] ȘORECĂRI vb. IV v. șoricări.
7. [DLRLC] ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.
8. [DOOM 3] șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, 3 pl. șoricăresc, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească
9. [DOOM 2] șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească
10. [DAR] șorecăresc, șorecărească, adj. (înv.) șoricesc, de șoarece, al șoarecilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL