1. [DEX '09] SORBITĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.
2. [MDA2] sorbită sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr sorbite] Constituent moale și maleabil, cu aspect granular fin, al oțelurilor supuse tratamentului de călire și revenire.
3. [DN] SORBITĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite].
4. [MDN '00] SORBITĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit)
5. [DEX '09] SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).
6. [DN] SORBIT s.n. v. sorbită.
7. [DOOM 3] sorbită (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbitei
8. [DOOM 2] sorbită (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbitei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL