1. [DEX '09] ȘOPRUȚ, șopruțuri, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț.
2. [MDA2] șopruț sn [At: MARIAN, SA. 93 / Pl: ~uri, ~e / E: șopru + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Șopronel (1-6).
3. [DEX '98] ȘOPRUȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț.
4. [DLRLC] ȘQPRUȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. Du-te dară și te culcă în fundul șopruțului. MARIAN, S. 93.
5. [DOOM 3] !șopruț (reg.) (desp. șo-pruț) s. n., pl. șopruțuri
6. [DOOM 2] șopruț (reg.) (șo-pruț) s. n., pl. șopruțuri/șopruțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL